„Revolutia din Romania” pusa la cale de CIA, KGB, MOSSAD

cine-conduce-lumea-vezi-lista-participantilor-la-reuniunea-2012-a-grupului-bilderberg-12833515

„Revolutia din Romania” pusa la cale de CIA, KGB, MOSSAD si luptatorii Legiunii Straine Franceze!
Ei erau cei care impuscau oameni pe strazi in incercarea lor de a rasturna guvernul!
Oamenii trebuiau sa creada ca cei care trag in ei “sint de-ai lui Ceausescu”!Vrea sa incep prin a spune ca nu sint deloc comunist, nu mi-a placut comunismul si niciun alt regim de sorginte evreiesc, caci dupa cum am demonstrat mafia bancherilor khazari (evrei) au fost cei care de la bun inceput au pus bazele acestui socialism ticalosit, la fel si democratia de azi tot ei au creat-o, caci Marx, Lenin, Stalin erau toti EVREI khazari, iar liderii evrei se mai lauda si azi cu crimele comunismului .

Ceausescu a refuzat cu indarjire sa fie membru al Grupului Bilderberg!

“Guvernul Mondial” a incercat racolarea dictatorului in anii ’70, sustine fostul ofiter de informatii Stelian Octavian Andronic. Veteranul serviciilor de informatii externe, aflat la post la Amsterdam in anii ’70, este ofiterul care l-a informat pe Nicolae Ceausescu, in 1973, la vizita sa oficiala din Olanda, asupra existentei unei societati secrete, asa-numitul “Grup Bilderberg”, al carui fondator era chiar printul Bernard, sotul reginei Iuliana. Grupul se infiintase in secret, in 1954, la hotelul Bilderberg din localitatea Oosterbeek, de langa orasul Arnhem. Sinteza realizata de ofiter, in exemplar unic, cuprindea si declaratia printului privind intentia Grupului de a infiinta un “Guvern Mondial” pana in anul 2000. Andronic, dezvaluie, in exclusivitate pentru ZIUA, o informatie noua: Bilderberg a incercat recrutarea lui Ceausescu inca din 1971!

La intalnirea cu aghiotantul lui Ceausescu, un general al DSS, acesta i-a inmanat informarea in plic dandu-i ordin sa arda nota si toate materialel legate de aceste aspecte. La deschiderea plicului, ofiterul a constatat ca nota speciala transmisa prese­dintelui roman, invitatul de onoare al familiei regale olandeze, era plina de sublinieri sub cuvintele “Bilderberg” si “Bernard”. Ceausescu s-a reintalnit cu cuplul regal olandez la Bucuresti, in 1975. In cartea sa de memorii, “36 de ani in serviciile secrete ale Romaniei – din respect pentru adevar”, recent publicata de Compania, Octavian Stelian Andronic afirma ca, reintalnindu-se la Bucuresti cu generalul care l-a insotit in misiune pe Ceausescu la Amsterdam, acesta i-a sugerat sa pastreze tacerea asupra notei “Bilderberg”. A fost insa anul 1973 prima oara cand Ceausescu s-a intalnit cu un reprezentat de varf al Grupului?, s-a intrebat atunci ofiterul DIE.

Eliminat de Trilaterala

Stelian Octavian Andronic, care de atunci a supravegheat activitatea societatilor secrete internationale, este in masura sa ne ofere, in exclusivitate, o informatie noua: Bilderberg a incercat recrutarea lui Ceausescu inca din 1971.
“In 1971, inainte de constituirea Trilateralei, in 1973, cineva care facea parte si din serviciile secrete, si membru al Grupului Bilderberg, a incercat sa-l racoleze pe Ceausescu. Nu pot sa dezvalui identitatea acestuia, dar este o persoana foarte cunoscuta pe plan mondial”, ne spune fostul spion. “Reactia lui Ceausescu a fost categoric impotriva. Daca ar fi fost de acord soarta lui si a Romaniei, poate, ar fi fost cu totul alta. El a fost lichidat, exclus de pe scena istoriei, chiar de catre Trilaterala. Informatiile noastre au fost clare: in ianuarie 1989, reprezentantii Trilateralei, America – Henry Kissinger, Europa – Valery Giscard d’Estaing, si Asia – Yasuhiro Nakasone, s-au intalnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov. Dupa care Gorbaciov, la ultima intanire cu Ceausescu, i-a spus: ‘ne vedem in decembrie… daca ne mai vedem!’“

Ideologul la Obama
Image
Octavian Andronic ne mai atrage atentia ca unul dintre ideologii Trilateralei, Zbigniew Brzezinski, este acum consilier al presedintelui Barack Obama. Brzezinski, care il curta si pe Ceausescu, si-a publicat si la Bucuresti, in 1973, la Editura Politica, condusa pe atunci de Walter Roman, o lucrare-manifest a Trilateralei si Clubului de la Roma: “Era Tehnotronica”. Aparuta la noi sub titlul “Revolutia Tehnotronica” in carte se “prevesteste” era controlului electronic al populatiei. “Este asa-numita noua ordine mondiala”, ne spune ofiterul. “Si Ceausescu o tragea cu ‘noua ordine economica mondiala’, dar ce se intampla azi este cu mult mai mult: s-a revenit la malthusianism”, afirma ofiterul.
Din informatiile lui Stelian Octavian Andronic, din Bilderberg nu face parte nici un roman, spre deosebire de Clubul de la Roma, un fel de anticamera a Trilateralei si Grupului, din care fac parte doar trei romani: academicianul Mircea Malita, ca membru de onoare, Mugur Isarescu, ca membru plin, si dr. Ildiko Tulbure, de la Universitatea Tehnica Clausthal, ca membru asociat.

Grupul ARCOR
Image
La Bucuresti fiinteaza o Asociatie Romana pentru Clubul de la Roma (ARCOR), cu 80 de membri, la care intre vice-presedinti sunt Mircea Malita si Sergiu Celac, iar secretar general un anume Calin Georgescu. Printre membrii asociatiei se gasesc personalitati si fosti prese­dinti si prim-ministri ai Romaniei – cum ar fi Ion Ilies­cu, Emil Constantinescu sau Petre Roman – dar si, ultimul pe lista, cu voia lor, magnatul Dan Voiculescu. ARCOR este partenera a mai multor initiative institutionale care se ocupa de “dezvoltarea durabila” a Romaniei, inclusiv cu sprijin guvernamental. Printre acestea se regaseste si Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) din al carui Consiliu Director fac parte atat Malita, Celac sau Georgescu cat si Ecaterina Andronescu, Daniel Daianu sau Dan Puric. Mircea Malita, fost demnitar comunist de rang inalt remarcat pentru operatiunea de cosmetizare a imaginii regimului in lume, un apropiat al lui Ion Iliescu, s-a raliat si initiativei acestuia din urma pentru un “Club de la Bucuresti”.

Propagandiştii comunişti, desemnaţi de Ceuşescu să reformeze media din România, au fost Ion Iliescu şi mentorul său Silviu Brucan, directorul general al televiziunii române, fost ambasador al României la Washington. Şi au reformat-o după indicaţiile de la Washington.

Odată ajuns la conducerea României, Nicolae Ceauşescu şi-a propus ca odată cu finanţarea şi obţinerea tehnologiei necesare dezvoltării industriale pe principii moderne a României, să aibă loc şi valorificarea capacităţii de refacere a forţei de muncă prin divertisment, media şi cultură. S-a reuşit modernizarea după tiparele occidentale ale momentului, a presei scrise, a cinematografiei, a radioului şi mai ales a TVR-ului. A rezultat o perioadă în care reportajele fără ecou în mintea românilor au fost înlocuite de descoperirea de către telespectatori, prin intermediul micului ecran a talentelor autentice românesti: Tudor Vornicu, Amza Pelea, Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Dem Rădulescu, Angela Similea, Adrian Păunescu, Sergiu Nicolaescu etc. A mai rezultat şi o informare continuă şi utilă, prin emisiunile de ştiinţă şi tehnică prezentate de Andrei Bacalu, precum transmisia în direct a aselenizarii navei Apollo 11, pe Lună. Această reflectare a lumii reale a permis motivarea românilor, de a participa activ la dezvoltarea economică a României, ca urmare a deciziei de industrializare accelerată, dorită de Ceauşescu.

http://youtu.be/gl_jqQO5sMA

Puţini ştiu că cel care a fost desemnat de Nicolae Ceauşescu, încă din 1967, să reformeze aparatul de propagandă al PCR era nimeni altul decât ideologul Ion Iliescu, membru al CC şi CPEx al PCR. Reformarea din temelii a mijloacelor de propagandă, cu precădere a TVR, de la sfârşitul anilor `60 şi începutul anilor `70, nu se putea realize decât prin cineva care avea uşi deschise în showbiz-ul american, condus de evrei. De aceea, Ion Iliescu a apelat la mentorul său Silviu Brucan (Saul Bruckner sau Brükker), directorul general al televiziunii române, care anterior ocupase fotoliul de ambasador al României la Washington și la ONU, care mai întîi fusese secretar general de redacție şi redactor-șef adjunct al ziarului Scânteia, organul de presă al PCR, încă de la înfiinţarea lui din 21 septembrie 1944.

Surse din fosta Securitate afirmă că toate acestea au avut un preţ, întrucât schimburile de experienţă la marile trusturi media de peste ocean, co-producţiile cinematografice româno-occidentale din acea vreme, formatele emisiunilor tv, detaliile artistice şi tehnice, precum şi echipamentele, au constituit o „livrare controlată” a ofiţerilor serviciilor secrete americane, sub acoperirea de producători ai marilor concerne media şi cinematografice. Rezultatul a fost racolarea de către CIA a lui Silviu Brucan şi a unora dintre colaboratorilor lui, precum şi obţinerea de către americani a fişelor de cadre a unor angajaţi din TVR, radio, cinematografie şi din presa scrisă. Aşa se face că sectorul de propagandă al României comuniste, care controla viaţa cultural-artistică, a devenit cel mai vizat, a fi penetrat, segment al scocietăţii româneşti, de către CIA. Şi nu e un secret faptul că toți directorii, șefii de departamente și de redacții, existenţi în decembrie 1989, fuseseră aduși în televiziune de Silviu Brucan.

Brucan şi Ion Iliescu au căzut în dizgrația lui Ceaușescu, fiind eliminaţi din compartimentul propagandă al PCR şi mutaţi sub atentă supraveghere, la organizatoric-învăţământ, ascunzându-se totodată adevăratul motiv, cu pretextul că cei doi ar fi avut contradicții ideologice cu Ceauşescu. Ion Ilescu a fost numit vice-președintele cu organizarea al Consiliului Județean Timiș, iar Brucan șeful secţiei Relaţii internaţionale, la Academia de învățământ social-politic Ştefan Gheorghiu şi liderul grupului tehnocraţiei comuniste de la Trocadero. Grup format de către Securitate, ca potențial nucleu de putere în sfera deciziei politice și economice şi care a constituit eşalonul doi de conducere al României, începând din decembrie 1989.

Image

Spiritul de autoconservare al Securitatăţii s-a orientat şi de această dată, facilitându-i lui Brucan plecarea pentru şase luni, în 1988, în SUA, fără să-l anunţe pe Ceauşescu, deşi ştia la ce articol special al Codului Penal se încadra această faptă. În 1988, Brucan a fost cel mai probabil instruit la Washington de către agenţii direcţiei pentru Europa Orientală ai CIA, conduşi de Milton Bearden. Instructaj care s-a dovedit esențial pentru pregătirea, în detaliu, a scenariului şi a reţelei de colaboratori ai CIA, din sectorul de propagandă comunistă, de care depindea bunul mers al evenimentelor din decembrie 1989. Propagandişti-diversionişti, care urmau să intre în scenă, după ce prima etapă a loviturii de stat – „Lovitura de Palat” se realiza. Jucându-şi rolul atribuit la TVR, cu scopul de a instiga mulţimile să iasă în stradă, pe de o parte pentru a da impresia că Lovitura de Palat ar fi fost rezultatul exploziei populare, spontane. Pe de altă parte, ca simplă carne de tun, în bătaia armelor deja pregătite, ale armatei.

Miza acestui joc al SUA, din 1989 şi în perioada care a urmat, n-a fost absolut deloc sporirea bunăstarii românilor, ci răzbunarea pe Nicolae Ceauşescu şi pe tot ce românii au realizat sub conducerea lui. Ceauşescu a avut curajul şi priceperea de a-i convinge pe americani să accepte dezvoltarea economică România şi a permite astfel românilor să fie independenţi şi suverani. Nu iobagii fără nicio perspectivă ai americanilor aşa cum au ajuns ei azi.

Silviu Brucan, agent CIA sau KGB? Conform lui Cornel Dan Niculae, evreul român Silviu Brucan (1916-2006), ex-nomenclaturist comunist, «disident» politic în anii ’80, a fost cel care, din interiorul României, s-a implicat total, făţiş dar şi conspirativ, în dărâmarea lui Nicolae Ceauşescu. S-a scris foarte mult că, la acea dată, el era agent C.I.A., racolat din timpul şederii în S.U.A. în această conspiraţie a fost asociat cu mai multe servicii secrete şi cu câţiva acoliţi din ţară.

Publicul din România l-a perceput pe Brucan ca pe un „dizident”, dar acesta avea să declare mai târziu: „Eu n-am fost disident, eu am fost complotist”. A avut grijă să-şi cultive relaţiile personale cu personalităţi politice şi ale vieţii economice din străinătate; despre el Teşu Solomonovici a scris: „Brucan era în cele mai bune relaţii cu K.G.B.-ul şi flirta cu C.I.A. Ruşii îl socoteau omul lor, americanii erau convinşi de contrariu. Cu siguranţă că Silviu Brucan le-a dat motive, şi unora şi celorlalţi, să creadă acest lucru”. 

Pentru dărâmarea regimului lui Ceauşescu s-a „lucrat” din interior dar, mai ales din exterior. În interior, creierul era Brucan, căruia i s-au adăugat Gogu Rădulescu (1914-1991, fost apropiat al lui Ceauşescu, căsătorit cu evreica Dorina Rudich) cel care a patronat mai multe întâlniri secrete ale membrilor lojii sioniste la una din reşedinţele sale de vacanţă. Reuniuni la care se stabileau etapele următoare de sabotare a regimului lui Ceauşescu.

Informaţii despre aceste reuniuni şi activităţile lojii sioniste au fost obţinute de mai mulţi ofiţeri de securitate. Toate aceste informaţii au poposit pe masa de lucru a şefului Securităţii, Tudor Postelnicu (1978-1987), însă acesta, fricos din fire, nu a îndrăznit să le prezinte lui Ceauşescu.

După decembrie ’89, Gogu Rădulescu a fost arestat „la grămadă”, dar Comunitatea evreiască a avut grijă să nu ajungă la proces, preluându-l pentru a-i „îngriji sănătatea şubredă”. Asociatul lui a fost un vechi fondator al partidului comunist, Constantin Pârvulescu, care a fost manipulat de lojile sioniste să îl condamne pe Nicolae Ceauşescu şi politica sa.

La conspiraţie, care s-a dovedit a fi una de salon, au participat şi agentul K.G.B. Nicolae Militaru; generalul evreu Ştefan Kostyal; Mircea Răceanu, evreu, agent C.I.A. infiltrat în diplomaţia română, a cărui mamă, Ilonka Papp, depusese mărturie, în anii ’50, la procesul împotriva lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Sa incepem cu propaganda sionista -evreiasca planetara: JOS DICTATORUL!, lucru care se practica azi in Siria sau s-a practicat in Libia, dar cel mai mare DICTATOR este OBAMA care executa ordinele sioniste-evreiesti si fasciste criminale planetare si de la care a primit PREMIUL NOBEL PENTRU PACE, iar ISRAEL e cel mai terorist stat de pe fata planetei.

JOS DICTATORUL! si cine isi aduce aminte se striga si : JOS CIOMU-NISMUL! si FARA CIOMU-NISTI!, dar erau o cacealmale sioniste ordinare si spurcate, intrucat CIMU-NISMUL a fost implementat de evreii si jidani spurcati pe Terra pentru desfiintarea ORTODOXIEI, iar azi se duce o lupta intre crestini si musulmani si mai mult, se vehicula ideea in toata media internationala controlata de Soros si Kissinger si Israel si America si alti, precum ca DICTATORUL ucide propriul popor, dar in realitate DICTATORUL a ucis cetateni straini, mercenari si teroristi care au atacat Romania in decmbrie 1989.

Interesant este faptul ca cei care strigau si instiga romani sa iasa in strada si sa lupte impotriva CIOMU-NISMULUI si DICTATORULUI au fost cetateni straini militari NATO si GRU sau agenti CIA, MOSSAD, M15 si altele si cei care au semnat DECLARATIA DIN 16 IUNIE 1989 DE LA BUDAPESTA, UNGARIA si marea lor majoritate au fost cominternisti si agenti NKVD-KGB sau copii lor cu care regele Mihai a implementat CIOMU-NISMUL in Romania in perioada MONARHISTA 1944-1947, azi sunt membri GDS-Tismaneanu si ICR-Patapievici si mercenarii regelui Mihai din comisiile prezidentiale Basescu.

Nu ca este HALUCINANT?

Si daca privim cu ATENTIE acesti cominternisti agenti NKVD-KGB si-au facut asociatii, fundatii, ONG-uri si IMMuri cu care conduc conspirativ si mascat Romania din comisiile prezidentiale Basescu si distrug si vand Romania si noi toti ii finantam sa ne ucida fara mila.

Din 2011, Siria se confrunta cu un ataca militar organizat si planificat de America si Israel, actiune militara sustinuta de membri NATO pentru ca Israel si evreii de peste tot sa ajunga la putere in Siria sa vanda si sa distruga Siria si sa extermina natiunea siriana, asa cum o fac in Romania de 23 de ani, iar presedintele Bashar Al-Asad, aresteaza si ucide cetateni straini care impusca civili si militari sirieni si ulterior a aratat si dovedit ca o mare parte din aceste persoane arestate si ucise sunt militari NATO sau agenti CIA, MOSSAD, M15 si altele, asa cum s-a intamplat in Romania in decembrie 1989, lucru recunoscut de generalul Victor Atanasie Stanculescu care a spus: “In Romania au fost peste 10 000 de militari si agenti straini care s-au postat pe cladiri inalte si au ucis civili si militari romani.“

Nu trebuie uitata Ungaria si membri UDMR si marea cacealma TOKES agent AVO si CIA care dupa 1989 au ajuns in toate toate institutiile si GUVERNELE ROMANIEI si care participa de 23 de ani la distrugerea si desfiintarea statului roman si exterminarea poporului roman.

De asemenea, nu trebuie uitati vecini nostri si membri ai Tratatului de la Varsovia care au participat la atacarea militara si terorista a Romaniei in decembrie 1989, la ordinul Israelului, lucru valabil si cu Siria care este atacata de vecini, mai ales de Turcia si Israel.

Un lucru extraordinar si care trebuie semnalat este punctul de vedere al unui criminal de razboi: Kissinger, cel care a organizat destramarea Europei de Est si bombardarea Vietnamului, iar ulterior a primit premiul SIONIST-FASCIST, respectiv : PREMIUL NOBEL PENTRU PACE.

KISSINGERKissinger a declarat: Mass-media din SUA mint despre Siria

http://www.pakalertpress.com/2013/06/27/kissinger-says-us-media-lying-about-syria/

De asemenea, trebuie amintit faptul ca in decembrie 1989 Romania nu mai avea datorii externe la Soros-Kissinger si alti, cei care conduc si controleaza SRL-ul planetar: REZERVELE FEDERALE AMERICANE, respectiv: FMI si Banca Mondiala, iar azi Romania e condusa si controlata de FMI si are o datorie de peste 100 de miliarde de euro si Romania nu mai are economie si industrie, iar politia, jandarmeria, armata si serviciile secrete sunt dirijate si controlate de Israel, America si Ungaria.

In tot acest razboi impotriva Romaniei si Siriei si Egiptului si Libiei si altele se urmareste desfiintarea si destramarea acestor tari, prin renumita REGIONALIZARE si inlocuirea in totalitate a cetatenilor autohtoni din institutiile acestor state cu cetatenit straini si lucrul acesta este pus in evidenta in Romania care din 1990 aduce cetateni straini la studii gratuite la ordinul Israelului si prin INSTITUTUL EUDOXIU HURMUZACHI, respetiv: https://hurmuzachi.ro/ si cu care au inlocuit tot personalul romanesc din MINISTERUL DE EXTERNE al Romaniei cu cetateni straini, iar premierul Romaniei- Poanta criminala asasinul procurorului Cristian Panait, angajeaza consilier evreu-jidan din America, respectiv generalul american NATO Wesley Clark si pe care-l plateste din banii romanilor cu un salariu de peste 300 000 de euro anual si pentru asta a fost votat de milioane de romani, iar pe de alta parte desfiinteaza posturi din agenti si ministere si disponibilizeaza cetateni romani ori le reduce salariile pentru ca nu sunt bani.

De asemenea, trebuie facuta precizarea ca romani aveau mancare si frigiderele erau pline cu alimente si serviciu si salariu, dar romani doreau sa aibe valuta si pasaport international si dupa 1989 romani au pasaport international si-l pot folosi sa calatoreasca, dar numai unde le da voie evreii, iar despre valuta o are cine fura sau jefuieste Romania, dar milioane de romani nu mai au serviciu si salariu si nu primesc pensie si nici ajutor social sau daca unii il primesc acela e redus si limitat la zeci de lei si cu care trebuie sa traiasca lunar si milioane de romani au abandonat Romania si sunt pribegi prin lume fara nici un rost si fara casa si fara familie si fara bani si fara apa si hrana.Un ultim lucru care trebuie amintit, toate revoltele din Romania incepand cu decembrie 1989 si continund cu 15 -21 martie 1990 de la Targu Mures si revolta din 13 -15 iubie 1990 de la Bucuresti au fost organizate si finantete de America, Israel si tot occidentul.

La Targu Mures s-a dorit destramarea Romaniei si infiintarea Republicii Transilvania conform Declaratiei din 16 iunie 1989 de la Budapesta, Ungaria, declaratie semnata si de regele Mihai, lucru care se va face dupa revizuirea Constitutiei si REGIONALIZAREA ROMANIEI, iar evenimentele din 13-15 iunie 1990 au fost fabricate pentru inlocuirea lui Iliescu si a guvernului Roman cu Regele Mihai si formarea unui nou guvern condus de Ion Ratiu, in realitate asa numita MINERIADA a fost o incercare de LOVITURA DE STAT pentru aducerea regelui Mihai la putere in Romania si trebuie mentionat faptul ca la aceste evenimente au participat membri NATO si GRU si ai altor servicii secrete straine.

Cine nu crede sa priveasca punctul de vedere al PARLAMENTULUI ROMANIEI:

CONTEXTUL INTERN Şl INTERNAŢIONAL ÎN CARE
S-AU ÎNCADRAT ACŢIUNILE TERORISTE MILITARE INTERNATIONALE CONDUSE SI CONTROLATE DE NATO SI GRU IMPOTRIVA ROMANIEI IN DECEMBRIE 1989 SI TOTUL PLANIFICAT LA ORDINUL ISRAELULUI

Pentru o înţelegere cât mai completă a evenimentelor din
Decembrie 1989 ne propunem a începe acest raport printr-o
situare a evenimentelor în contextul intern şi internaţional în care
s-au desfăşurat. Pentru a conferi rigoare demersului întreprins, am
urmărit ca orice afirmaţie ce se regăseşte în textul raportului să fie
susţinută de argumente verificabile sau date în planul faptic.

Am selecţionat şi inclus cu prioritate în conţinutul
raportului acele date ale căror evoluţii ulterioare ale contextului
social-politic intern şi internaţional conferă o deplină autenticitate.
De aceea, rezultatul strădaniilor noastre să fie privit drept un
material perfectibil urmând ca pe măsura obţinerii unor noi dovezi
să fie completat şi definitivat.

Evenimentele ce aveau să se declanşeze în ţara noastră la
finele anului 1989, se înscriu în mod logic, în procesul general est-
european aflat într-o derulare accelerată, supus principiului
dominoului şi unui destin implacabil al istoriei. Unul după altul
regimurile comuniste din această zonă geografică se prăbuşesc,
marcând pulverizarea tuturor elementelor specifice sistemelor
totalitare: dictatura partidului unic; dirijismul de stat excesiv
centralizat al economiei etc.

Eliminarea acestor malformaţii a fost în genere dorită şi
reclamată de toate centrele de putere ale politicii mondiale.

Ceauşescu, aproape singur, închistat în dogmele ideologiei
sale „originale”, în megalomania sa paranoică, într-un deşănţat
cult al personalităţii, a rămas insensibil la toate semnalele
exterioare, incapabil să recepteze corect sensul istoriei şi prea
puţin dispus să se adapteze progresului acesteia. Rezultatul – o
izolare totală a ţării noastre pe plan extern, fără precedent în
trecutul istoric al României.

În interior, dictatorul a preconizat paleative pentru
remedierea unor grave disfuncţionalităţi ale organismului
economic şi compensaţii ridicole pentru lipsurile materiale în care
se zbătea cvasitotalitatea populaţiei ţării. Consecinţa a fost
accentuarea stărilor de nemulţumire în toate păturile sociale şi
radicalizarea sensibilă a opiniei publice până la crearea unei stări
prerevoluţionare, explozive aşa cum evenimentele ulterioare aveau
să o confirme.

În receptarea sensului proceselor aflate în derulare pe plan
european, un rol important credem că l-au avut informaţiile aflate
la dispoziţia dictatorului, obţinute de organele specializate ale
statului cu atribuţiuni în domeniu. O bună parte a acestor materiale
se află în posesia comisiei şi prin selecţie le vom evidenţia în cele
ce urmează.

La sfârşitul anului 1989, personalităţi politice străine iau
frecvent atitudini publice la adresa situaţiei din România, unele
dintre ele constituindu-se în tot atâtea avertismente la adresa
dictatorului.

În interviul acordat postului „Radio France International”
la 24 noiembrie1989, consilierul prezidenţial sovietic Oleg
Bogomolov declara:

„Procesul care se desfăşoară în prezent în unele ţări din
Europa de est are un caracter ireversibil şi de generalitate.
Anumiţi conducători politici pot să nu fie conştienţi de necesitatea
unor asemenea schimbări, dar viata însăşi le-o va impune. De
aceea eu privesc cu un anumit optimism evoluţia viitoare a
României.” (D.S.S./SIE nota 0086 / 27.11.1989).

La 10 octombrie 1989, după încheierea reuniunii la nivel
înalt a CEE de la Strassbourg, preşedintele Franţei a lansat public
următoarele idei:

„… problema unor provincii cum ar fi Silezia,
Mazuria, Prusia Orientală, etc. trebuie să rămână intangibilă. În
schimb nu trebuie să se omită existenţa divergenţelor între
Ungaria şi România în problema Transilvaniei sau problema
Basarabiei… Franţa şi URSS trebuie să-şi reia rolul de asigurare
a echilibrului în Europa, aşa cum au făcut-o de secole”.
Declarându-se în dezacord cu Înţelegerile convenite la Yalta, a
menţionat că acestea au dus nu numai la divizarea Europei ci, mai
ales,”la consfinţirea dominaţiei continentului de către SUA şi
URSS”. (D.S.S./SIE/nota 00288 din 12.12.1989).

Buletinul de ştiri al Casei Albe a publicat un interviu al
preşedintelui George Bush, acordat unor ziarişti americani, în care
referitor la România se spuneau următoarele:

„Aş dori să vad unele acţiuni şi în această ţară… Nu ştiu când se va întâmpla acest lucru. Am trimis în România un nou ambasador, Alan
Green, care îmi este prieten. L-am trimis în România tocmai
pentru că este un om ferm şi intransigent, ce cunoaşte bine
părerile mele despre democraţie şi libertate. Cred că Alan Green
a plecat la 29 noiembrie 1989 spre România şi el va prezenta
punctul nostru de vedere, al meu personal, preşedintelui Nicolae
Ceauşescu. În orice caz vom încerca, dar va fi foarte greu.”

Conform aceluiaşi buletin de ştiri al Casei Albe, adjunctul
secretarului de stat al SUA pentru problemele Europei şi Canadei,
Raymond Seitz, a declarat la o conferinţă de presă ţinută la
Washington următoarele: „Nu pot să anticipez ce se va întâmpla
în România. Este o ţară insensibilă sau imună la toate schimbările
care au loc în Europa răsăriteană. Ea are unele particularităţi
proprii. Situaţia drepturilor omului este de-a dreptul deprimantă.
Pentru moment nu există nici un indiciu că ceea ce s-a întâmplat
în mod atât de fericit şi salutar în majoritatea altor regiuni din
Europa răsăriteană se va întâmpla şi în România. Dar în orice caz
„îi ţinem pumnii”.(D.S.S./SIE/ Nota 277 din02.12.1989).

Iată cum comentează doi americani M.R. Beschloss şi S.
Talbott după cinci ani de la evenimente: „… S-ar fi putut ca Baker
să aibă şi alte motive, în afară de dorinţa sa de a pune capăt
vărsării de sânge. Statele Unite tocmai lansaseră o invazie masivă
în Panama, numită Operaţiunea Cauza Justă, al cărui principal
scop era să-1 înlăture de la putere pe dictatorul statului, gl. Manuel
Noriega, şi să-1 aducă înapoi, în Florida pentru a fi judecat că-ci
era acuzat de trafic de droguri.

Baker i-a cerul lui Matlock telegrafic să-i sondeze pe
sovietici în legătură cu atitudinea lor în problema României.

Când Matlock s-a dus la Comitetul Central şi la Ministerul
de Externe, unii dintre sovietici şi-au pus întrebarea dacă nu
cumva americanii le întindeau o „cursă” sau încercau să-i implice
într-o „provocare”. Il suspectau pe Bush şi pe Baker că vor să
convingă Uniunea Sovietică să se reîntoarcă la genul de
comportament, care cauzase atâtea necazuri în trecut. Apoi (1954-
1968), dacă forţele sovietice vor intra în România, Statele Unite
vor condamna în mod public intervenţia.

Şevardnadze nu cade în posibila cursă şi îi spune de-a
dreptul lui Matlock că găsea sugestia lui Bush, nu sinistră, ci doar
stupidă. Era „categoric împotriva unei intervenţii din afară.
Revoluţia Românilor era treaba lor şi a nimănui altcuiva. Orice fel
de amestec din partea Uniunii Sovietice l-ar transforma pe
Ceauşescu într-un martir”.

Citând situaţia din Panama, Ivan Aboimov, unul din
adjuncţii lui Şevardnadze, remarcă faţă de Matlock cu
nedisimulată amărăciune:

„- Se pare că v-am transmis dumneavoastră Doctrina
Brejnev!”.

De fapt aceste declaraţii, cât şi cartea lui Gyula Horn,
premierul ungar, care se referea tot la acest moment ori la ajutorul
„maghiar”, dat poporului român în Decembrie 1989, vin să
confirme punctul de vedere al primei comisii senatoriale exprimat
încă din anul 1991. În continuare, redăm un articol din România
Liberă, semnat de domnul A.Vladimir, care probabil folosind
diferite surse, a ajuns la aceleaşi concluzii „…Puţini ştiu astăzi, că
eliminarea lui Ceauşescu a fost pecetluită la întâlnirea Mitterand –
Gorbaciov de la Kiev, desfăşurată cu câteva săptămâni înaintea
declanşării evenimentelor din Decembrie. Imediat după ’90, dl
Dan Amadeu Lăzărescu, a dezvăluit că în septembrie ’89, fiind la
Paris, cu ocazia unui Congres Internaţional de Istorie, a aflat de la
Marcel Schapira (importantă personalitate a francmasoneriei
româneşti şi internaţionale) că Occidentul căzuse de acord cu
Gorbaciov, asupra necesităţii eliminării lui Ceauşescu, şi că, în
acest scop, fusese desemnat un general (VICTOR ATANASIE STANCULESCU) pentru aducerea la
îndeplinire a operaţiunii. Menţionăm că în vara lui ’89, au avut loc
în Ungaria câteva contacte între generali români şi ofiţeri ungari şi
sovietici. Astfel, deşi ocultată de istoricii evenimentelor din
decembrie ’89, a avut loc o întâlnire între gl. Guşă şi Karpati,
ministrul apărării din Ungaria, ale cărei detalii nu au fost făcute
niciodată cunoscute nici de o parte, nici de cealaltă. În acelaşi timp
gl. Chiţac şi gl. Victor Stănculescu, au vizitat şi ei Ungaria, având
– potrivit anumitor surse – o serie de contacte la cartierul general al
Armatei Sud a U.R.S.S., unitate care-şi avea statul major în
Ungaria şi misiunea de a asigura întreg flancul balcanic al
U.R.S.S. În cadrul Armatei Sud funcţiona şi o unitate specială
SPEŢNAZ, a GRU, formată atât din militari specializaţi în
cercetare-diversiune, în spatele frontului cât şi din civili – aşa
numiţii „visautniki” – pregătiţi să acţioneze în teritoriu, deghizaţi
în turişti, după ce anterior se familiarizau cu regiunea călătorind în
grupuri de sindicalişti sportivi, fruntaşi în producţie, etc. De
fiecare dată când grupuri de „visautniki” soseau în excursii
(recunoaştere), aceştia erau însoţiţi de ghizi translatori, asiguraţi
exclusiv din cadrul rezidenţei sovietice în ţara respectivă, furnizaţi
de ambasadele U.R.S.S. Niciodată de ghizi locali. Armamentul
uşor şi aparatura de comunicaţie sofisticată, dar portabilă şi lesne
camuflabilă, ale acestor „visautniki” a atras mai de mult atenţia
serviciilor secrete occidentale. După mai bine de 10 ani de
investigaţii, aceştia au descoperit, cu stupoare, că „visautniki”
sovietici, erau mai bine echipaţi decât unităţile cercetare
diversiune din occident. Probabil că de aceea a fost atât de sigur
pe el Gorbaciov atunci când pe 20 decembrie 1989 a anunţat în
mijlocul unei sesiuni a Sovietului Suprem:

În următoarele 24 de ore în România vor intervenii schimbări radicale.
„Visautniki” erau la datorie în plină acţiune semnalată peste
tot. Se pare însă, că era prea târziu. Revoluţia începuse,
Gorbaciov nu se înşelase. Alt personaj politic la curent era
Mitterrand.”

Analizând fie şi numai aceste luări de poziţie publice din
partea unor asemenea personalităţi, unde fiecare cuvânt este
folosit doar după o atentă evaluare şi cu o semnificaţie precisă, nu
poate să nu surprindă intuiţia că „va fi foarte greu” să se realizeze
şi în România schimbările aşteptate, ea prezentând unele
„particularităţi proprii” care exclud posibilitatea producerii unei
„revoluţii de catifea” într-o manieră similară celor din celelalte
ţări socialiste est-europene, iar viitorul apropiat avea să confirme
aceste previziuni.

România a fost nelipsită de pe agenda contactelor politico-
diplomatice la nivel înalt şi a frecventelor reuniuni ale unor
organisme suprastatale, organizate în perioada de referinţă:

„Raportăm următoarele informaţii obţinute pe mai multe
linii cu privire la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov: în cadrul
noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA şi URSS, organizate la
iniţiativa sovieticilor, cele doua părţi vor aborda cu prioritate
probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şi elaborarea
unei noi strategii comune care să le asigure în continuare un rol
dominant în toate problemele internaţionale… Sunt date că URSS
va face noi concesii în favoarea americanilor în schimbul
obţinerii de ajutoare economice şi financiare. Se urmăreşte
stabilirea unui nou echilibru pe continentul european, care să
permită atenuarea treptată a diferenţelor de sistem politic şi
economic între ţările socialiste şi cele capitaliste….….” Din
datele de care dispunem rezultă că la întâlnirea dintre Bush şi
Gorbaciov ar urma să se discute şi problema exercitării de noi
presiuni coordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut
la aplicarea de „reforme reale”, fiind avute în vedere îndeosebi
R.P. Chineza, Cuba şi România. Cu privire la ţara noastră, Bush
va releva că statele membre ale NATO vor continua aplicarea de
restricţii în relaţiile lor cu România şi va solicita ca şi URSS să
procedeze în mod similar, mai ales prin reducerea livrărilor
sovietice de ţiţei, gaz metan şi minereu de fier…În cadrul
consultărilor din ultimele zile cu administraţia de la Washington
guvernele Angliei, Franţei, R.F. Germania şi Italiei au insistat
pentru: ca fiecare dintre statele vest-europene să aibă un rol
sporit în influenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi
asigure promovarea propriilor interese pe termen lung în această
zonă.” (D.S.S./SIE/ Notă raport 00275 din 01.12.1989)

La întâlnirea dintre cancelarul Kohl şi preşedintele Mitterand pe plan
mai larg „…s-a stabilit să se intensifice aplicarea măsurilor
elaborate în cadrul NATO pentru stimularea evoluţiilor din
Europa de Est, îndeosebi prin sprijinirea constituirii unui front
comun al forţelor de opoziţie din ţările socialiste.” (D.S.S./nota
SIE 00252/793/07.11.1989).

Administraţia americană a comunicat principalilor aliaţi
din NATO „… evenimentele din Europa de est se desfăşoară cu
rapiditate, fiind necesară o coordonare şi mai strânsă între statele
membre ale Alianţei Nord-Atlantice pentru controlarea situaţiei şi
accelerarea cursului favorabil intereselor occidentului. În acest
sens trebuie să se asigure o redistribuire a rolurilor statelor
occidentale şi o mai mare implicare a lor în acţiunile de
influenţare a evoluţiilor din diferite ţări socialiste. SUA se vor
concentra îndeosebi asupra situaţiei din URSS urmând ca RFG şi
Marea Britanie să se ocupe mai mult de problemele legate de
RDG, Polonia, Cehoslovacia, iar Franţa şi Italia de cele privind
Ungaria, Bulgaria şi România.” (D.S.S./SIE / Nota 00257/815 din
13.11.1989) (Asemenea informaţii vor mai fi prezentate şi pe
parcursul materialului acolo unde se va simţi această necesitate.)

„Prin iniţiativa de a convoca la Paris o reuniune de
urgenţă a şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor membre ale Pieţei
Comune, preşedintele francez urmăreşte să promoveze unele din
punctele de vedere ale Franţei în problema evenimentelor ce au
loc în unele ţări din Europa de est. Cu acest prilej partea franceză
va insista pentru:
– adoptarea unei poziţii unitare la nivelul CEE faţă de
evoluţiile din unele ţări est-europene, pornind de la premisa că
actuala conjunctură oferă condiţii favorabile iniţierii de noi
măsuri de coordonate care să permită obţinerea unor poziţii tot
mai influente în statele respective;
– implicarea sporită a ţărilor comunitare în acţiunile de
destabilizare a situaţiei din Europa de est şi prevenirea realizării
unor înţelegeri separate între SUA şi URSS privind impunerea
unui nou echilibru pe continent care să nu ţină seama de
obiectivele pe termen lung ale comunităţii vest-europene;
– susţinerea ţărilor din Europa de Est care au trecut pe
calea reformelor, atât prin acordarea de ajutoare financiare
limitate, cât mai ales prin determinarea adoptării de către acestea
a unor măsuri pentru extinderea aplicării mecanismelor
economiei de piaţă;
– abţinerea de la stimularea în continuare a fluxului de
persoane din est către vest, pe de o parte pentru a nu se crea
probleme economice şi chiar conflicte sociale în Europa
Occidentală şi pe de altă parte pentru a se încuraja direct
constituirea în ţările socialiste a unei „mase de manevră” formată
din cetăţeni nemulţumiţi, pretabili la acţiuni protestatare.”
(D.S.S./SIE/ Nota 00260 din 16.11.1989).

Printre hotărârile reuniunii de la Paris a şefilor de stat şi de
guvern ai ţărilor membre ale CEE „cu privire la ţara noastră, în
contextul poziţiilor concertate ale SUA şi URSS, se are în vedere
intensificarea acţiunilor vizând crearea unor tensiuni interne,
destabilizatoare prin folosirea unor stări de nemulţumire şi
incitări în mediul minorităţii maghiare considerându-se că în
acest fel România ar putea fi determinată să nu mai
obstrucţioneze procesele ce au loc în est” (D.S.S./SIE /nota
00263/22.11.1989).

Cu acelaşi prilej, preşedintele SUA, în discuţiile purtate cu
şefii de stat şi de guvern ai ţărilor NATO a prezentat în esenţă
următoarele:
Poziţia pe care s-a situai Gorbaciov atestă că URSS este
dispusă să facă în continuare concesii substanţiale în
majoritatea problemelor de interes pentru Occident. Ca urmare,
statele NATO trebuie să facă uz de toate posibilităţile şi pârghiile
de care dispun pentru a determina accelerarea procesului de
reforme din Europa de Est.” (D.S.S./SIE/ Nota raport 00282 din
05.12.1989)

Măsurile stabilite la astfel de reuniuni par să se
materializeze rapid, printr-o mare diversitate de mijloace şi
metode: „Din date certe rezultă că după recenta reuniune la nivel
înalt a NATO de la Bruxelles, guvernul Olandei preconizează
următoarele orientări privind relaţiile cu România:
„…. intensificarea campaniei propagandistice de
denigrare a realităţilor din România şi stimularea prin toate
mijloacele, inclusiv prin posibilităţile Ambasadei Olandei la
Bucureşti, a elementelor protestatare din ţara noastră; sprijinirea
în continuare a organizării în Olanda de manifestări
antiromâneşti, îndeosebi pe tema pretinsei nerespectări a
drepturilor omului şi a programului de modernizare a
localităţilor; tolerarea pe mai departe a activităţii grupurilor
iredentiste-maghiare din Olanda.” (D.S.S./SIE/ Nota raport 00286
din 11.11.1989)

„Recent CIA a înfiinţat o organizaţie denumită „Trust
Organization”, care îşi propune: încurajarea şi sprijinirea
mişcării de dizidenţă în ţările socialiste; organizarea şi dirijarea
activităţilor informative în rândul emigraţiei originare din aceste
ţări; iniţierea unor acţiuni îndreptate contra statelor socialiste
prin intermediul elementelor ostile din rândul emigraţiei sau al
dizidenţei. Organizaţia nou-creată îşi are sediul central în
California şi filiale în RFG şi Austria, activităţile fiind finanţate
de CIA şi serviciile speciale ale ţărilor membre ale NATO.
Instruirea acestora este făcută de „un grup special constituit din
foste cadre ale serviciilor de informaţii din ţările socialiste, care
au trădat, între acestea numărându-se şi Pacepa. Printre acţiunile
considerate reuşite ale lui „Trust Organization” este contribuţia
adusă la destabilizarea politico-socială din Polonia, Ungaria şi
RDG. Potrivit datelor ce le deţinem, pentru viitor, organizaţia îşi
propune să-şi concentreze acţiunile cu preponderenţă împotriva
României şi Cehoslovaciei.” (D.S.S./SIE. Nota 00444/814 din
14.11.1989)

În continuare vom face o scurtă trecere în revistă a unora
din informaţiile obţinute de organele de stat de specialitate în
legătură cu fenomene semnalate în zone din imediata vecinătate a
României:

– „Ungaria acţionează intens pe diferite canale, inclusiv
diplomatice, în mod ascuns şi descoperit, printr-o mare varietate
de metode şi procedee îndeosebi acoperite, în scopul destabilizării
situaţiei politice interne din ţara noastră, cu prioritate în
Transilvania:
– ….conducerea ungară mai acţionează pentru
internaţionalizarea problemei Transilvaniei, precum şi pentru
izolarea politică şi economică a ţării noastre;
– ….simultan cu provocarea unor demonstraţii ale
populaţiei de origine maghiară din Transilvania, Ungaria are
intenţia să provoace incidente la graniţa cu ţara noastră care să
degenereze în conflict militar între cele două ţări, după care apoi
să ceară intervenţia unor ţări ale Tratatului de la Varşovia,
îndeosebi din partea U.R.S.S., cu scopul pentru aşa-zisa împăcare
a părţilor;
– …. acest scenariu, Ungaria îl are în vedere să-l realizeze
cu ştirea U.R.S.S.. şi cu sprijinul Austriei, precum şi al altor ţări.”
(M.Ap.N.- telegrama 015771″din-09.12.1989).
Actualele manifestări şi demonstraţii antisocialiste din
Cehoslovacia au fost iniţiate şi provocate şi de către minoritatea
maghiară din Cehoslovacia…
– …. în fruntea acestor demonstraţii antisocialiste s-au
aflat îndeosebi intelectualitatea şi studenţii cehoslovaci de origine
ungară, care printre altele cer crearea unei provincii autonome
ungare în Cehoslovacia (zona Bratislava, Nitra, Banska-Bystrica,
iar la sud frontiera cu Ungaria);
– …. acţiunile şi demonstraţiile minorităţii ungare din
Cehoslovacia sunt susţinute propagandistic şi material de către
Ungaria şi de către unele ţări occidentale;
– …. a rezultat că Ungaria pregăteşte un amplu plan
pentru iniţierea şi provocarea de demonstraţii ale minorităţii
maghiare din ţara noastră în unele localităţi din Transilvania şi
chiar la Bucureşti;
– …pentru declanşarea acestor demonstraţii antisocialiste
şi antinaţionale în România, în scopul destabilizării situaţiei
politice interne şi realizării pretenţiilor ungare, Ungaria susţine
propagandistic şi material, inclusiv acţiuni de spionaj şi cu
ajutorul altor ţări;
– … Ungaria speră ca la demonstraţiile menţionate mai sus
să fie atrase şi alte minorităţi naţionale de la noi, chiar şi
români.” (M.Ap.N.-telegrama D. 10-015201 din 29 noiembrie
1989 ora 14.30).

– „Emigraţia maghiară din Occident şi cercurile
guvernamentale de la Budapesta vehiculează cu deosebită
insistenţă, făcând o largă popularitate prin mijloacele mass-
media, ideea reanalizării în forurile internaţionale a statutului
actual al Transilvaniei, urmărindu-se antrenarea etnicilor unguri
din România la acţiuni pentru crearea unui stat independent sau
autonom. Acţiuni diverse, deschise, de instigare la acte în sensul
menţionat desfăşoară mai multe organizaţii naţionalist-
iredentiste, dar mai ales Uniunea Ardeleană din Ungaria,
înfiinţată în decembrie 1988 din iniţiativa unor intelectuali din
ţara vecină… În comunicatul dat publicităţii în ziarul propriu
„Informaţii ardelene”, în luna iunie 1989 de către sus-numita
organizaţie, s-a susţinut deschis necesitatea întemeierii unui
Ardeal independent, neutru şi suveran. Gruparea este condusă de
un parlament… având ca preşedinte pe Imre Cscpela, economist
iar ca vicepreşedinţi pe Bela Pomogats, critic literar, Erno
Raffay, specialist în istoria Transilvaniei, Mathyas Bajko, ziarist
şi Janos Teleki, avocat. Ca preşedinte de onoare a fost ales Peter
Pali Domokos, folclorist, specialist în etnografia secuilor şi
ceangăilor…. Sub influenţa unor organizaţii naţionalist iredentiste
ca Fundaţia Ungară pentru drepturile omului cu sediul la New
York şi Institutul ungar al Universităţii din Toronto, în Occident şi
Ungaria se desfăşoară acţiuni pentru crearea condiţiilor de
proclamare a Transilvaniei independente. Semnificativ este şi
faptul că în vara anului 1989 în Ungaria s-a realizat o înţelegere
între Uniunea Mondială Transilvăneană, filiala din RFG a
acesteia şi Uniunea Ardeleană din Ungaria, cu scopul de a
acţiona pentru urgentarea proclamării autonomiei Transilvaniei
şi înglobarea acesteia într-o aşa-zisă federaţie de tip elveţian. Pe
poziţie similară se situează Alianţa mondială a bisericilor
reformate, biserica reformată şi romano-catolică din Ungaria….
Tot mai des cetăţeni români de naţionalitate maghiară, mai ales
intelectuali, aderă la ideea independenţei Transilvaniei şi
atribuirea acestui teritoriu Ungariei.” (Dosar SRI / Nota
UM0610, F.N., fila 62)

– „Prin manevrarea grupării autointitulate „România
Liberă”(PETRE MIHAI BACANU), se are în vedere organizarea în zona Ambasadei R.S. România de la Budapesta, în a II-a jumătate a lunii noiembrie a.c., a două manifestări duşmănoase… în jurul datei de
15.11.a.c… şi la 20.11.a.c… Uniunea Liber Democrată, Federaţia
Tineretului Democrat din Ungaria (Fidesz) şi alte organizaţii
ungare de opoziţie, împreună cu aşa zisa grupare România Liberă
au tipărit mai multe mii de manifeste cu conţinut ostil în legătură
cu politica internă şi externă a partidului şi statului nostru şi
lucrările Congresului al XIV-lea al P.C.R. Din informaţiile de
care dispunem rezultă că se va încerca introducerea manifestelor
respective în România pe diferite canale, îndeosebi prin
intermediul echipajelor unor nave care circulă pe Dunăre,
urmând a fi difuzate prin depunerea lor în cutii poştale
aparţinând unor cetăţeni, precum şi unor instituţii sau
întreprinderi (lucru ce s-a şi realizat). În Ungaria, există
preocupări pentru folosirea mai intensă a Televiziunii în vederea
propagării unor idei naţionalist-iredentiste precum şi pentru
incitarea la activităţi ostile a populaţiei de naţionalitate maghiară
din Transilvania. În acest scop, cu sprijin financiar primit din
partea lui Istvan Zolczak, cetăţean brazilian de origine maghiară,
se intenţionează construirea unui releu TV în localitatea
Bekecsaba care să permită recepţionarea emisiunilor de
televiziune ungare pe o cât mai mare parte a teritoriului
României. (D.S.S./Nolz 00420/782 din 04.11.1989.)

– „În ţara vecină (Ungaria n.n.) se află în faza de
reconstituire lojele francmasonice, acţiune în care este puternic
angrenat istoricul literar Pomogats Bela cunoscut pentru
preocupările sale nationalist-iredentiste cu privire la
Transilvania. Se apreciază că s-ar urmări o reorientare a
activităţii acestei organizaţii şi axarea ei pe probleme revizioniste.
Ordinul cavalerilor de la Malta, cu ramurile sale catolică şi
reformată ce au sediul în RFG, desfăşoară în prezent o intensă
activitate în Ungaria prin intermediul unui anume Wagner şi
respectiv Ugron, reprezentanţi care şi-au stabilit sediul la parohia
romano-catolică din Budapesta. Preocuparea actuală de bază a
acestora este de a sprijini emigrarea persoanelor provenite din
RDG în RFG, dar se cunoaşte că în conducerea organizaţiei se
află şi elemente nationalist-iredentiste de vârf între care Vass
Adalbert, preşedintele „Uniunii Mondiale Ardelene” cu sediul în
Florida. (Dosar SRI / Nota UM0610 F.N. fila 65)

Selectăm în continuare câteva din informaţiile ce se referă
la situaţii şi fenomene sesizate în interiorul ţării:
– „Cercurile reacţionare din Ungaria şi, în primul, rând
biserica reformată, manevrează pe fostul preot Tökes Laszlo din
Timişoara, antrenându-l în acţiuni naţionalist-iredentiste şi
antiromâneşti. Încă din luna iulie 1988 a fost instigat să
declanşeze acţiuni aşa zis contestatare deschise, în scopul
atragerii asupra lui a unor măsuri din partea autorităţilor, care
să-i creeze „statut de persecutat pe criterii naţionale şi
religioase”… La 20.10. a.c, cu prilejul controlului de frontieră
efectuat asupra a doi preoţi reformaţi din Debreţin, s-a stabilit că
aceştia au venit în ţară special pentru a-l contacta şi încuraja pe
Tökes Laszlo. Asupra lor s-au găsit mai multe înscrisuri ascunse
în plafoniera autoturismului cu care călătoreau, între care:
– o listă cu întrebări adresate lui Tökes Laszlo de Forumul
Democratic Ungar în legătură cu situaţia sa şi unele aspecte ale
politicii partidului şi statului nostru, în vederea folosirii
materialului în propaganda antiromânească din exterior;
– textul unei declaraţii comune a reprezentanţilor
adunărilor bisericilor reformate de dincolo de Tisa şi a
organizaţiilor Forumului Democratic Ungar din Debreţin prin
care este apărat Tökes Laszlo şi se fac aprecieri ostile la adresa
autorităţilor clericale şi de stat din R.S. România;
– o chitanţă în original (se afla în xerocopie la dosar-n.n.)
prin care Tökes Laszlo confirmă primirea sumei de 20.000 lei
însoţită de o mulţumire în termeni religioşi. Înscrisul atestă că
acţiunile sale sunt subvenţionate din exterior…; Din date recente
rezultă că Tökes Laszlo este sprijinit şi primeşte indicaţii inclusiv
de la avocatul pensionar Ujvari Francisc din Cluj Napoca,
cunoscut că vizitează cu regularitate Ambasada Ungariei din
Bucureşti.” (Dosar SRJ/ Nota UM0610 F.N. fila 67) (Pe parcursul
lucrării, aceste informaţii vor fi detaliate pe baza unor noi date ce
au fost obţinute ulterior)

– „Securităţile judeţelor Cluj şi Timiş, acţionând în
cooperare, au stabilit că cetăţeanul francez Eggs Michael în
vârstă de 37 de ani, venit în ţara noastră ca turist, este în realitate
emisar al centrelor cultice reacţionare din Occident, trimis cu
sarcini informative şi de incitare. În timpul şederii în R.S.
România, cel în cauză a contactat două elemente de vârf
aparţinând fostului cult greco-catolic din Lugoj şi Cluj-Napoca,
încercând să obţină date privind poziţia şi atitudinea lor şi a
celorlalţi deservenţi faţă de orânduirea socială şi de stat din ţara
noastră, relaţiile cu autorităţile, situaţia social-politică şi
economică din România, context în care a instigat la acţiuni
anarho-contestatare vizând destabilizarea climatului intern.”
(Dir.DSS. I-a / Nota F.N./F.D.)

– „Securitatea judeţului Arad a avertizat … pe Carther
Woren David, Brown Sally-Jo, cetăţeni americani vizitatori
frecvenţi ai R.S. România şi Denbory Allison, cetăţean canadian,
veniţi în ţara noastră ca turişti. În realitate aceştia s-au dovedit a
fi emisari ai unei organizaţii religioase independente, preocupaţi
să desfăşoare activităţi informative şi de incitare în mediile
cultelor neoprotestante. Cei în cauză, sub acoperirea acordării
unor ajutoare aşa-zis caritabile, compuse din produse alimentare,
cosmetice şi cafea … au încercat să incite şi să susţină moral
activitatea unor elemente anarho-contestatare din Arad, Braşov şi
Târgu Mureş. „(Dir. a IlI-a DSS / Nota F.N./ decembrie 1989)

– „….O atenţie sporită a fost acordată identificării şi
verificării unor cetăţeni străini, în mod deosebit din Germania,
Franţa, Spania şi SUA, care, veniţi în România sub diferite
acoperiri, au contactat elemente legionare, transmiţând indicaţii
şi instrucţiuni de la grupările legionare…. S-a acţionat în direcţia
descifrării scopului şi sensului venirii în ţara noastră a unui mare
număr de cetăţeni din Ungaria, cu mult peste cotele perioadelor
anterioare…. Se stabilise cu certitudine o creştere fără precedent
a numărului evenimentelor la frontieră, atât în ceea ce priveşte
ieşirile ilegale cât şi intrările ilegale, mai ales pe spaţiul
Ungaria…. S-a urmărit … cunoaşterea atitudinilor şi
preocupărilor numeroşilor emisari veniţi în mod deosebit pe linia
cultelor neoprotestante şi a sectelor, concomitent cu descifrarea
naturii legăturilor lor cu persoane din interior… majoritatea
emisarilor cultici şi sectanţi şi-au îndreptat atenţia asupra unor
zone şi localităţi din Transilvania.” (Dosar SRI/Nota nr. 0386588
din 12.11.1991, cu activităţile cadrelor fostei U.M. 0610 în
perioada 15-30.12.1989).

În perioada 01-21 decembrie 1989, marea majoritate a
materialelor sintetice raportate s-au referit îndeosebi la: În zilele
premergătoare datei de 16 a apărut un fenomen, respectiv
intrarea în ţară prin punctele de intrare din vest, din Iugoslavia, a
unor grupuri masive de turişti în maşini, formatul unui grup era
de 20-30 de maşini aparţinând unor ţari vecine şi „poate nu
prietene”. Se specifica că cei veniţi erau ruşi şi maghiari, de
ordinul sutelor şi miilor … unii au tranzitat judeţul, dar foarte
mulţi au rămas în judeţ, nu s-au cazat în spaţiile oficiale de
cazare, au rămas răspândiţi prin oraş, în maşini…. Erau
informaţii cu privire la cetăţenii care erau la vremea respectivă
denumiţi fugari, că s-au întors şi că au frecventat unele centre de
instruire din Ungaria şi care urmau să desfăşoare acţiuni
diversioniste pe teritoriul ţării noastre în zona de vest. Aceste
persoane au fost cele predate de autorităţile vecine, dar care în
momentul şederii acolo au fost instruite în anumite acţiuni.”
(Declaraţia maiorului Dragoman Romul, şeful Serviciului 3/
sec.jud. Timiş, la procesul lotului Timişoara).

Un interes aparte l-a manifestat şi fosta Uniune Sovietică,
aspect ce rezultă şi din analiza situaţiei intrărilor-ieşirilor la
graniţa ţării noastre premergătoare acţiunilor revoluţionare din
România. Astfel s-a constatat că deşi în luna decembrie 1989 s-a
înregistrat un regres al intrărilor cetăţenilor străini faţă de perioada
corespondentă a anului 1988 (de la 300.879 la 231.967), cele ale
cetăţenilor sovietici au marcat creşteri spectaculoase (de la 30.879
la 67.530 – vezi anexe – ).

Astfel, din unele date şi informaţii obţinute de la fostul
organ de securitate Caraş-Severin rezultă că: „…în a doua parte a
lunii noiembrie 1989 s-a constatat o prezenţă mai numeroasă a
cetăţenilor străini pe teritoriul judeţului, comparativ cu
perioadele anterioare, îndeosebi din Ungaria şi fosta U.R.S.S.,
atingându-se un flux maxim în perioada 15-20 decembrie 1989. în
autoturismele care circulau de regulă în coloană puteau fi văzuţi
câte 2-3 bărbaţi de vârstă medie (25-40 ani), care nu se foloseau
de locurile de cazare existente, iar când se întâmpla să intre în
contact cu organele de ordine rutieră, direcţia de deplasare era
prezentată confuz, neconvingător”.
„În ziua de 21 decembrie 1989 în municipiul Reşiţa au fost
văzute mai multe autoturisme sovietice staţionate în apropierea
unor intersecţii importante”.

De asemenea, pe raza judeţului Covasna s-a înregistrat
„…prezenţa unui număr sporit de cetăţeni străini veniţi în calitate
de turişti, vizitatori la rude, îndeosebi din Ungaria, dar şi
intensificarea fluxului de turişti în tranzit mai cu seamă din
U.R.S.S.”. (Dosar S.R.I. nota 4144 Sec. Cc/asna, fila 96).

Ancheta de presă efectuată de redacţia ziarului „Armata
României”, în perioada 01.09.1991-15.01.1992, în garnizoana
Brăila a relevat printre altele că: „…şi această parte a României a
devenit începând cu a doua decadă a lunii decembrie ţinta unui
interes turistic nemaiîntâlnit. Au trecut prin zonă s-au au rămas
aici numeroşi străini în special cu autoturisme Dacia şi Lada
venind dinspre nord. Grănicerii au confirmat că în această
perioadă au trecut pe la punctele de trecere a frontierei de stat cu
fosta Uniune Sovietică multe asemenea vehicule cu câte 2-3
persoane, în general, bărbaţi tineri atletici. Unii s-au cazat în
hoteluri uzând se pare de legitimaţii false pe nume româneşti, alţii
prin cimitire sau la anumite adrese. Trei dintre musafiri,
negăsindu-şi adăpost au recurs chiar la sechestrarea, începând cu
17 decembrie, timp de 3 zile a unei familii în apartamentul său.
După depoziţiile soţiei titularului locuinţei, unul dintre ei dispărea
zilnic, ca apoi să transmită telegrafic comunicate la un aparat
aflat într-o geantă. Pe l9 decembrie au părăsit apartamentul şi l-
au somat pe şoferul unei Dacii, să-i ducă la Bucureşti. N-a mai
fost nevoie să folosească acest autoturism deoarece a sosit o
Dacia Brek care i-a luat şi au pornit împreună cu şoferul spre
destinaţie”. (Informare în urma documentării de presă a M.Ap.N.
nr. 590 (anexa 505) din 10.02.1992)

Mai trebuie adăugat volumul de informaţii pe care Direcţia
de contrainformaţii economice din fostul D.S.S. şi
compartimentele ei corespondente din teritoriu le-au raportat şi în
cursul anului 1989, semnalând întregul evantai de imperfecţiuni,
dereglări şi greutăţi cu care se confrunta ansamblul economiei
naţionale: lipsa materiilor prime, risipa din unele sectoare,
funcţionarea defectuoasă a unor capacităţi de producţie, calitatea
necorespunzătoare a produselor destinate exportului, cooperarea
deficitară dintre întreprinderi şi ramuri industriale, existenţa unor
stări de pericol, raportările fictive, dezinteresul, incompetenţa şi
proasta gestiune din partea unor factori de conducere din
economie. S-au evidenţiat astfel efectele grave pe care perpetuarea
unor asemenea anomalii le avea asupra realizărilor de plan şi
retribuţiilor oamenilor muncii şi, implicit, asupra stărilor de spirit
din diverse întreprinderi şi medii, marcate de o substanţială
amplificare a nemulţumirilor. (Astfel de materiale se regăsesc în
Dosar S.R.I., filele 13-37). De menţionat că autorii informaţiilor
accentuau în special neregulile economice fără a atrage atenţia
asupra situaţiei prerevoluţionare ce se crease în tară în momentele
respective, mai ales în rândul oamenilor muncii din uzine.

Judecate din perspectiva evenimentelor petrecute în
decembrie 1989 în ţara noastră, considerăm a nu fi lipsite de
semnificaţii unele situaţii semnalate la frontierele României,
sesizate de organele de specialitate ale M.Ap.N. şi care par a se
înscrie într-o. anumită logică a faptelor, prefigurată de celelalte
categorii de informaţii.

– În U.R.S.S. se semnalează o serie de aplicaţii notificate
precum şi unele executate de mari unităţi tactice în zona Cernăuţi
în perioada 14-17.10.1989. Totodată, s-a constatat intensificarea
activităţilor practice desfăşurate de unele unităţi de marină şi
aviaţie aparţinând F.M.M. în special în lunile octombrie în cadrul
cărora au fost executate trageri navale şi aeriene. În perioada 18-
22 decembrie 1989 în cadrul Forţelor Maritime Militare sovietice
s-au executat lansări de rachete într-un raion maritim situat la
vest de Peninsula Crimeea. (M.Ap.N./M.St.M./Dir.Inf. Buletin
inform. 4454 din 19.12.1989 si Sint.Inf.4362/1989).

Din informarea sinteză înaintată în urma documentării de
presă în garnizoana Brăila a rezultat, în afara creşterii interesului
turistic nemaiîntâlnit în această zonă începând din 18 decembrie
1989 pe şoseaua Reni-Giurgiuleşti a fost semnalată o coloană de
peste 70 de camioane militare. (Inf.Sint.M.Ap.N./M 590 din
10.02.1992).

În R.P.Ungaria, reţin atenţia:
– „aplicaţiile batalioanelor de cercetare diversiune (din
organica corpurilor de armată) care au executat pregătire
specifică ducerii acţiunilor de luptă în spatele trupelor inamice.
Din unele date de care se dispune, rezultă că o astfel de activitate
au desfăşurat recent batalioanele corpurilor 1 si 3 armată (între
16-18 decembrie) finalizate cu executarea unui marş încheiat în
raioane situate la 15-20 km de frontiera cu R.S.România. Aceleaşi
unităţi au executat în lunile martie-iunie, prin rotaţie,o pregătire
specială la baza de instrucţie în teren muntos de la Rezi (12km.
nord de Keszthely), activitate încheiată cu desfăşurarea unor
exerciţii tactice.” (M.Ap.N./ M.St.M.XDTrTTm* – Sinteza
informativa 4362/89).

– în pădurea Podvorievka (pe teritoriul U.R.S.S.-n.n.), pe
direcţia Rădăuţi, Prut-Lipcani, a fost descoperită o antenă
parabolică a unei staţii de radiolocaţie care funcţionează fără
întrerupere începând cu 19 noiembrie 1989. … -pe malul drept al
Dunării (în Bulgaria n.n.) pe direcţia Bechet-Oreahovo, a fost
montată o staţie de radiolocaţie în scopul probabil de a asigura
navigaţia pe Dunăre. Este posibil ca această staţie să fie folosită
şi în alte scopuri militare.
– în sectorul batalionului din Oradea s-au executat (pe
teritoriulUngariei n.n.) recunoaşteri de către grupuri de 5-7
militari conduse decadre. Probabil au fost introduşi noi militari în
serviciul de pază, dar nueste exclusă nici ipoteza de a se fi întărit
cu efective subunitate defrontieră….
– frecvent la frontiera (cu Ungaria n.n.) în diferite puncte,
în special perioada desfăşurării lucrărilor congresului, persoane
civile şi militare au executat observarea teritoriului nostru, în
unele cazuri încălcând chiar teritoriul R.S.R.” (M.Ap.N./M.St.M./
Dir.Inf. – nota S/Dl/4288 din(2.1989).

– „Forţele Marinei Militare ale R.P. Bulgaria executau la
20 decembrie 1989 activităţi de pregătire de luptă într-un raion
situat în sud-vestul Mării Negre” (M.Ap.N./M.St.M./Dir. Inf.
Buletin informativ 299 (4455)(20. 12.1989). Totodată, s-a
constatat o uşoară intensificare a exerciţiilor aplicaţiilor navale
executate independent şi în cooperare cu flotila etică din Marea
Neagră (Buletin Informativ M.Ap.N. 4362/1989).

Evaluarea informaţiilor sosite pe diverse canale nu putea
prevesti nimic pentru dictator. Soarta ce era hărăzită liderilor
fostelor state socialiste europene, odată înlăturaţi de la putere, nu
avea darul, să-l lase indiferent.” El avea imaginea unei cabale-
internaţionale, materializată în misiuni concrete din partea unor
forţe diverse, având drept finalitate cauterizarea regimului al cărui
exponent şi unic conducător era. El era convins că pericolul vine
numai din afară. În faţa acestei situaţii dictatorul nu face nici cea
mai mică încercare să preîntâmpine desfăşurarea unor evenimente
prin luarea de măsuri de paralizare a întregului sistem.
Dimpotrivă, el accentuează tensiunea în interior folosindu-se de
organele de opresiune, partidul şi securitatea, iar faţă de exterior
accentuează izolarea, grăbindu-şi inconştient sfârşitul implacabil
care se apropia. El încearcă să facă apel la „naţionalism”, ca în
anul 1968, crezând în mod naiv că mai are de partea sa majoritatea
populaţiei.

Despre aceste probleme îşi va expune fără echivoc opiniile
cu câteva prilejuri:
„Tot ce s-a întâmplat şi se întâmplă în Germania, în
Cehoslovacia şi în Bulgaria, acum şi în trecut în Polonia şi
Ungaria, sunt lucruri organizate de URSS cu sprijinul american şi
al Occidentului.
Trebuie să fie foarte clar acest lucru, iar ceea ce s-a
întâmplat în ultimele trei ţări – R.D. Germana, Cehoslovacia,
Bulgaria au fost lovituri de stat organizate şi cu sprijinul plevei
societăţii, cu pleava societăţii cu sprijin străin. În acest fel trebuie
înţelese lucrurile. Nu se pot judeca altfel.”(Stenograma şedinţei
C.P.Ex. din 17.12.1989)

„Acum în Europa este o situaţie de capitulare, de
pactizare cu imperialismul, pentru lichidarea socialismului.”
(Stenograma şedinţei C.P.Ex. din 17.12.1989) .

„Reiese clar chiar din declaraţia lui Bush că a discutat
despre situaţia din România, că trebuie să se ia unele măsuri
împotriva României. Bush a declarat că a discutat cu Gorbaciov
la Malta acest lucru. Iar Gorbaciov a ascultat fără să dea nici un
răspuns, de fapt a fost de acord. Gorbaciov a spus că nu a dat nici
un răspuns.”(Stenograma teleconferinţei din 20.12.1989)

„Vom trece de această situaţie. Am mai avut şi situaţia din
1968, dar acum este mai rău decât în 1968, pentru că se face
demagogie, se înşeală poporul cu lozinci anticomuniste, pentru că
se urmăreşte de fapt lichidarea socialismului. Aceasta este
realitatea.” (Stenograma şedinţei C.P.Ex. din 17.12.1989)

Ceauşescu imaginează măsuri care, pe plan extern, irită şi
sfidează personalităţi politice şi organisme internaţionale
influente, cu un efect nociv, agravant, asupra procesului de izolare
a regimului şi a ţării noastre.

În cuvântarea la Congresul al XIV-lea se referă în premieră
la pactul Ribentrop-Molotov cu trimitere directă la problema
Basarabiei, renunţă la clauza naţiunii celei mai favorizate din
partea SUA, întrerupe raporturile cu FMI, obstrucţionează unele
reuniuni internaţionale, etc.

În interior, măsurile preconizate au menirea să accentueze
izolarea ţării şi să-i întreţină iluzia că societatea, sistemul, sunt
ermetic închise, impenetrabile la influenţe externe: se
suplimentează cu efective ale gărzilor patriotice şi oameni ai
muncii dispozitivele de pază şi ordine publică, menţinute în
patrulare pe străzi şi după încheierea lucrărilor congresului;
accesul ziariştilor străini este limitat şi selectiv, ajutoarele externe
sunt refuzate, este înăsprit regimul de frontieră şi îngrădită
circulaţia străinilor. Se înăspresc acţiunile de izolare şi împotriva
dizidenţilor. Ceauşescu este hotărât să lupte în interior şi în
exterior cu toţi cei care nu credeau ca el.

Nici evenimentele declanşate la-Timişoara începând cu 15
decembrie 1989 nu au darul să-l trezească la realitate,
considerându-le drept opera exclusivă a unor factori externi,
sprijiniţi de elemente declasate din interior, nesemnificative ca
pondere şi moralitate în populaţia ţării. Astfel, le regăsim
calificate în intervenţia sa din şedinţa C.P.Ex. din 17 decembrie
1989:

„… La Timişoara au avut loc unele evenimente, care s-au
reluat astăzi la prânz…. Aici este amestecul cercurilor din afară, a
cercurilor străine de spionaj, începând cu Budapesta… De altfel
este cunoscut şi faptul că atât în Răsărit cât şi în Apus toţi discută
că în România ar trebui să se schimbe lucrurile. Şi-au propus şi
cei din Răsărit şi cei din Apus să schimbe şi folosesc orice… O
serie de elemente declasate s-au adunat din nou şi au provocat
dezordine, au intrat în sediul Comitetului judeţean de partid…
Nişte derbedei să intre în sediul Comitetului judeţean de partid, să
bată pe soldaţi, pe ofiţeri şi ei să nu intervină ?! … O mână de
derbedei, puşi la cale de cei care vor să distrugă socialismul şi voi
de ce le faceţi jocul… Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i
bată ei…acţiuni puse la cale atât din est cât şi din vest, care s-au
unit pentru distrugerea socialismul, că vor „socialism uman
capitalist.”

Încă din noiembrie 1989, securitatea îi prezintă dictatorului
un material prin care cerea luarea de măsuri împotriva unui pastor
protestant Timişoara: Tökes Laszlo. Ceauşescu nu simte pericolul
sau nu crede ceea ce securitatea încearcă să-l convingă şi respinge
orice act împotriva preotului maghiar presupus ca agent străin.
(Nota de informare ce a fost prezentată dictatorului este transcrisă
integral).

Aprecierea evenimentelor de la Timişoara este reluată,
nemodificată şi la teleconferinţa din 20 decembrie 1989 şi în
comunicatul dat pe posturile radio şi TV, în aceeaşi zi, la-orele
19.00. „Rezolvarea” prin forţă a acestei situaţii, având pentru el o
unică semnificaţie, i se pare firească: necesar să se explice tuturor
cetăţenilor încă din această seară că aceste incidente grave de la
Timişoara, au fost organizate şi dirijate de cercurile revanşarde,
revizioniste, serviciile de spionaj străine, cu scopul clar de a
provoca dezordine, de a destabiliza situaţia din România, acţiona
în direcţia lichidării independenţei şi suveranităţii teritoriului
României. De altfel, cercurile din Budapesta au şi făcut declaraţii
în această privinţă. Este acum pe deplin clar că toate acestea au
fost minuţios pregătite şi au avut un scop bine stabilit. Aşa se
explică că, cu eforturile făcute de organele locale, de unităţile de
ordine şi de armată de a linişti lucrurile nu au dus la rezultate.
Dimpotrivă, aceste cercuri, grupări organizate, au intensificat
acţiunile lor antinaţionale. Aceasta a făcut necesar ca unităţile
militare şi de ordine să intervină pentru apărarea liniştii, a
bunurilor oraşului Timişoara, îndeplinindu-şi obligaţiile şi
prevederile prevăzute în Constituţie cât şi legile ţării.”
(Stenograma conferinţei din 20.12.1989)

Cu unele ezitări, după intervenţia forţelor de ordine din
noaptea de 18 decembrie 1989 la Timişoara Ceauşescu are
sentimentul că incidentele respective nu sunt atât de grave şi ia
decizia de a nu-şi amâna vizita oficială în Iran: „Dacă vom putea
pleca mâine în vizită în Iran, Biroul Permanent al C.P.Ex.
răspunde de întreaga activitate. Activitatea directă va fi condusă
de tovarăşa Elena Ceauşescu şi tovarăşul Manea Manescu. Ei pot
să convoace şi hotărârile să le ia împreună întregul Birou
permanent. Nimeni dintre membrii Biroului permanent nu va
pleca din Bucureşti în aceste zile. Ceilalţi se pot duce.”
(Stenograma şedinţei C.P.Ex. din 12.1989)

Semnificaţia acestei decizii credem că include şi intenţia
lui Ceauşescu de a exploata în plan propagandistic evenimentul,
vizita urmând a demonstra opiniei publice – inclusiv
interlocutorilor iranieni – că regimul e stabil, în ţară e linişte, iar
situaţia se află sub control. În plus, vizita se prezenta fructuoasă în
special în plan economic, oferindu-i şansa compensării parţiale a
pierderilor de pe alte pieţe, urmare a izolării accentuate a ţării
noastre.

În ziua de 18 decembrie 1989, la orele 0830, Nicolae
Ceauşescu a decolat de pe aeroportul Otopeni cu avionul
prezidenţial Boeing 707-YR-ABB, cu destinaţia Teheran, unde a
ajuns în jurul orelor 1200 şi s-a înapoiat în Bucureşti în ziua de 20
decembrie 1989 în jurul orelor 1500, cu trei ore mai devreme faţă
de ora planificată. După o staţionare de aproximativ 2 ore în
salonul oficial al aeroportului, el se deplasează direct la sediul
C.C. nemulţumit că situaţia de la Timişoara nu s-a rezolvat. Acest
lucru îl afirmă la teleconferinţa din după-masa aceleiaşi zile:
„… doresc foarte pe scurt să mă refer din nou la
evenimentele care au fost la Timişoara şi care de fapt nu au
încetat.”

Măsurile anunţate deja în şedinţa C.P.Ex. din 17.12.1989
desigur că rămâneau în vigoare:
„Am dat, de altfel indicaţia să se întrerupă orice activitate
de turism. Nu trebuie să mai vină nici un turist din străinătate,
pentru că toţi s-au transformat în agenţi de spionaj. De asemenea,
să se întrerupă şi micul trafic de frontieră imediat. Am dat ordin
la Ministerul de Interne, dar trebuie chemaţi şi cei de la turism
imediat, iar locurile neocupate să fie date la cetăţenii români.
Nici din ţările socialiste să nu mai vină în afară de Coreea; de
China şi din Cuba. Pentru că toate ţările socialiste vecine nu
prezintă încredere. Cei din ţările socialiste vecine sunt trimişi ca
agenţi. Întrerupem orice activitate de turism. La toate judeţele se
va declara stare de alarmă. Unităţile militare ale Ministerului de
Interne, ale Securităţii sunt în stare de alarmă. Să dăm la
teleconferinţă indicaţia ca să se ia toate măsurile faţă de orice
încercare, pentru că trebuie să apărăm independenţa patriei şi a
socialismului împotriva oricăruia, indiferent cine este.”
(Stenograma şedinţei C.P.Ex. din 17.12.1989)

Două ore mai târziu, aceste măsuri ale lui Ceauşescu nu i
se vor mai părea suficiente şi destul de eficace. El impune
suplimentarea lor: mobilizarea oamenilor muncii ! Nu are nici o
îndoială că el este în continuare cel mai iubit fiu al poporului şi că
actele sale politice se bucură de cel mai larg suport popular.

Ideea mobilizării oamenilor muncii apare încă la şedinţa
C.P.Ex. din 17.12.1989:
„… Era mai bine atunci să mobilizăm 500 de muncitori,
cum am făcut pe timpuri în Bucureşti în 1945… Toată situaţia să
se dezbată serios cu întregul activ de partid, cu UTC-ul. Ce fel de
educaţie comunistă faceţi voi tineretului ? Ce fel de UTC-işti sunt
aceştia, care au fost în rândul huliganilor ? De altfel au fost şi
câţiva membri de partid, dar mulţi UTC-işti…. Vom lupta până la
ultimul şi trebuie să supunem aprobării partidului, pentru că
independenţa şi suveranitatea se cucereşte şi se apără cu luptă,
pentru că dacă în 1968 nu am fi acţionat şi nu adunam aici
poporul, nu înarmam gărzile patriotice, ar fi venit şi peste noi,
cum au făcut în Cehoslovacia, pentru că sovieticii cât şi bulgarii
erau la graniţă. Nu am dezarmat. Am pus şi am votat în M.Ap.N.
ca totul să se apere cu arma în mâna.”

Aici Nicolae Ceauşescu săvârşeşte o mare eroare
comparând situaţia ce se crease cu ocazia intervenţiei armate a
unor state socialiste membre ale Tratatului de la Varşovia în
R.S.F. Cehoslovacă şi când se profila o intervenţie militară şi
asupra ţării noastre. Este adevărat că acţiunile întreprinse de
România în 1968 au produs puternice impresii pozitive pe plan
mondial atrăgând simpatia multor personalităţi politice de vază şi
multor naţiuni, poziţia sa fiind puternic susţinută de masele
populare, dar situaţia economică, socială şi politică de atunci nu
poate fi comparată cu cea existentă la sfârşitul anului 1989.
Ceauşescu cu regimul lui era urât de întreg poporul român şi
antipatizat de întreaga lume cu excepţia unor ţări din Asia şi
Africa.

Ideea este reluată şi dezvoltată şi în cadrul teleconferinţei
din 20 decembrie 1989:
„… Toate acestea impun, tovarăşi, din partea tuturor
cetăţenilor, tuturor oamenilor de bună credinţă o întărire a
independenţei suveranităţii, un răspuns ferm tuturor acelora care
în slujba diferitelor cercuri străine acţionează împotriva
intereselor poporului român, e necesar să facem totul însăşi
oamenii muncii, toţi cetăţenii din toate domeniile, să dea ei
răspuns şi să acţioneze pentru a neutraliza aceste acţiuni
îndreptate împotriva dezvoltării socialiste, a independenţei, a
poporului nostru. Este necesar ca imediat, …să discutaţi aceste
probleme să organizăm … chiar începând din această seară şi
mâine în întreprinderi adunări unde să se adopte moţiuni de
condamnare celor care s-au pus în slujba străinătăţii, a cercurilor
străine… Trebuie să întărim măsurile de ordine,…în toate
unităţile, să se organizeze în rândurile oamenilor muncii – grupe
speciale de apărare şi ordine a întreprinderilor, a instituţiilor
pentru a nu fi necesar să se apeleze la unităţile militare, decât în
condiţiuni deosebite şi numai cu aparatele corespunzătoare.”

Legat de aceeaşi perioadă organele de specialitate au
informat o intensă activitate diplomatică şi unele declaraţii făcute
de personalităţi astfel: „GEISSLER KUSS CRISTIANE … a pretins
personalului ambasadei germane din Bucureşti -n.n.) că datorită
vărsării de sânge care nu are precedent în Europa de la cel de-al
II-lea război mondial până în prezent, Austria şi-a retras
ambasadorul… Kuperman, ataşat militar la ambasada SUA, i-a
precizat lui Alex reprezentant al Asociaţiei de presă din
Budapesta că „cei trei americani care au plecat de la ambasada
americană spre Timişoara sau întors fără a putea să intre în
oraş”, reproşându-i interlocutorului faptul că radiodifuziunea
ungară nu trebuia să transmită această ştire.” (Dir.-a DSS/nota a
137701/21.12.1989)

– În ziua de 18.12. a.c, orele 1500, la Ambasada SUA va
avea loc o şedinţă a ambasadorilor statelor membre ale NATO
convocată din iniţiativa însărcinatului cu afaceri americane
LARRY NAPPER s-au obţinut date că, în cadrul şedinţei se va
discuta situaţia creată în urma evenimentelor de la Timişoara,
precum şi a celor de la Braşov de săptămâna trecută”…
„Diplomaţii francezi Jean Michel Dumond, prim-consilier şi
Delumeau Pascal, ataşat de presă, au perfectat întâlniri cu
diplomaţii unguri Rudas Erno, consilier şi respectiv ataşatul de
presă Oros Miklos, ce vor avea loc la Ambasada Ungariei.
Totodată, pentru diplomaţii vest-germani, între care însărcinata
cu afaceri Geisler Kuss Cristiane şi ataşatul de presă, Brambach
Klauss, se vor deplasa la orele 1300 la cantina Ambasadei
Ungariei din strada I.C. Frimu nr.20 pentru aservi masa în
compania colegilor unguri.” Ataşatul militar francez Ckes
Bernard, împreună cu cei doi adjuncţi ai săi, au plecat la orele
1300 cu autoturismul Aro CD-902 cu destinaţia Timişoara. De
asemenea, Howard şi Dennis Curry, ambii secretari II la secţia
politică a ambasadei SUA, vor pleca la Timişoara la orele 1300.”
(Dir. a III-a DSS/ )ta 00180755 din 18.12.1989)

„- Edward Lukas, ziarist englez, a intrat în ţară în ziua de
18.12. a.c. în Otopeni, orele 1940, declarând că este comerciant. A
fost la ambasadă, a luat legătura cu ataşatul de presă Susan
Laffey… va pleca la Timişoara.” (Dir. a III-a DSS / Nota 18 din
19.12.1989)

– Este de menţionat că Sandahl Eric şi Benaxeteguy
Bernard, ataşaţi militari adjuncţi la Ambasada Franţei, au intrat
în rândul demonstranţilor din faţa Hotelului Intercontinental.
Ulterior, ei au fost reţinuţi cu alte elemente şi conduşi la organele
de miliţie pentru cercetare… În rândul demonstranţilor de la
Hotelul Intercontinental s-a aflat şi ambasadorul Olandei … A dat
mai multor persoane numărul de telefon 33.25.27 de la reşedinţa
sa, solicitându-le să-l sune pentru a-l informa cu desfăşurarea în
continuare a lucrurilor. Totodată, el a afirmat că va telefona unor
ziare din Olanda pentru a relata evenimentele, promiţându-le apoi
interlocutorilor că singurul lucru pe care-l poate face pentru ei
este de a le asigura protecţie la reşedinţa sa… La Ambasada
Franţei s-a primit un mesaj din partea primului ministru Michel
Rocard, prin care se cere ambasadorului Jean Mărie Lebreton să
ţină permanent deschisă misiunea diplomatică pentru primirea
eventualilor refugiaţi….”
Dintre corespondenţii străini acreditaţi la Bucureşti au
transmis ştiri calomnioase îndeosebi cei ai agenţiei TAS, iar Petio
Petcov, trimisul agenţiei bulgare BTA a afirmat în esenţă că
„Bucureştiul este o baie de sânge.” (Dir. a III-a DSS / Nota
001S0762 din 22.12.1989).

Un alt fapt ce trebuie menţionat este că în perioada 21-22
decembrie 1989 numai în sectorul de stat la obiectivele principale
s-au produs 12 incendii de proporţii diferite şi care au produs
importante pagube materiale (dosar documentare M.I.)

Din multitudinea de date şi informaţii cu referire la cele
prezentate mai sus, am menţionat doar o parte din acestea,
considerate ca fiind mai semnificative, cu scopul de a oferi o
imagine de ansamblu a situaţiei interne şi internaţionale anterioare
datei de 22 decembrie 1989 care justifică, oarecum, starea de
tensiune în care se găseau principalele organisme ale statului
totalitar în perioada respectivă. Intenţionat nu am acordat spaţiu
unor acţiuni prerevoluţionare organizate din interior deoarece nu
deţinem suficiente dovezi în acest sens şi nu s-a dispus de timpul
necesar pentru verificarea lor.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*