De ce nu-i românul japonez…

În faţa unei evidente creşteri a puterii armatei chineze, Japonia face o mişcare surprinzătoare: anunţă că nu va permite SUA să desfăşoare pe teritoriul său componente ale scutului de securitate. Nu-i vorba de vreo apropiere de China. Luând această decizie, Japonia îşi vede propriul interes deoarece, aşa cum am spus în nenumărate rânduri, orice componentă a scutului american te transformă în ţintă a oponentului.

Ca măsură de prevenire a pericolului chinez, Japonia a hotărât cumva să-şi ia propria soartă în mâini. Cu toate că vor mai cumpăra F35-uri de la americani, japonezii au anunţ că urmează ca până în 2020 să-şi dezvolte propriul avion militar de generaţie 5 cu care-şi va dota forţele armate. De asemenea, ministrul nipon al apărării a anunţat investiţii în tehnologie aero-spaţială şi dezvoltarea unor tehnologii proprii de protecţie a teritoriului (scut).

Ceea ce se înţelege din declaraţiile ministrului nipon este că ţara, treptat şi sigur, îşi ia apărarea în propriile mâini. E o decizie înţeleaptă care are la bază interesul naţional. Japonezii au înţeles că cel mai potrivit lucru pentru ei este să se izoleze treptat de belicoasa Americă deoarece altfel riscă un conflict direct cu China, în care ar putea fi împinşi precum pionii pe tabla de şah. Prin anunţul făcut, Japonia denunţă acest statut umilitor, concentrându-se pe propriile interese: bună vecinătate (atât cât e posibil), dar şi dezvoltarea internă a tehnologiilor militare. Chestiune care e justificată în principal de stagnarea tehnologică a SUA, incapabilă să mai vină cu ceva nou.

În timp ce noi, ca proştii proştilor, ne bucurăm că SUA ne împinge în conflicte care nu-s ale noastre, japonezii şi nu numai ei, renunţă la păgubosul „pândar” american în favoarea industriei interne şi al interesului naţional.

Poate că vor reuşi şi ai noştri concetăţeni să înţeleagă că începând cu 2020 se va ieşi definitiv din logica celor două Războaie ale secolului XX, iar popoarele încă aflate sub ocupaţie le vor arăta americanilor drumul către casă. Nemţii au făcut primii paşi, japonezii la fel, iar Italia se tot zbate de prin anii ’90 să scape de pecinginea americană. De-aceea, paraziţii lumii contemporane caută noi zone de parazitare. Însă, naţiunile care-i primesc – cu multă naivitate – n-au habar în ce bucluc se bagă.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*